Dacă ar fi fost să se întâmple ceva rău, Azi nu mi-aș aminti o iotă, Pășesc din nou peste mine să mă bucur De noua dimineață. Sub streașina sânilor tăi mi-e noua casă, Și-n mila sticlelor golite până acum. Orice s-ar spune, iubito, orice s-ar minți Am avut parte în viață De ce e mai frumos, Atâtea și atâtea trăiri de parcă am fi o gașcă întreagă Sub pielea mea Și nici nu mai contează câți ani. Mi-a fost mai ușor Când m-am dus spre Dumnezeu, Și cerul s-a aplecat puțin să ajung să-mi culc obrazul În palma Lui. M-am dus puțin spre El, nu ca rugăciune, nu, Și nu cu popii după mine, Aș fi arătat ca un câine plin de purici, M-am dus cu sufletul, Așa cum El a venit la mine prima oară. Vezi tu, mi-e târziu deja, aproape prea târziu Din când în când Și de nu ai insista lângă mine Aș mai goli câteva sticle de unul singur. Dar cu poezia nu ai ce să-i faci, iubito, nu, Cu poezia e ca și cum ai face striptease în Piața Mare. Mai mult de-atât nu știu și nu vreau să pot.
Lasă un răspuns