Aș da orice

Fac greșeli după greșeli
Și dau din mine ce nici nu am,
Dau și ce mi-e promis, dau tot,
Doar pentru a găsi o ieșire.
Apoi stau pitit într-un continuu atac de panică,
Când eu îmi doresc ca măcar lumea din vise
Să deschidă o fereastră în mintea mea, să văd afară,
Măcar o lucarnă, un horn, acolo, 
Prin care să mă uit în ochii lui Dumnezeu.
Și să ies ca un fum deja fumat de mult.
Aș da orice,
Să pot ieși din carnea mea,
În care mă urăsc și mă sabotez, 
Da, da!
Să nu mă mint că - 
Să nu,
Să nu!
Inima mea a devenit între timp port pentru doi.
E și mai grav prin mine,
Iar inima ta seamănă cu o gară tot mai îndepărtată,
Tot mai îndepărtată,
Și-abia când am intrat în tunel am aflat că
Trenul meu plecase demult
Și aș da orice să nu se mai întoarcă,
Să nu,
Să nu!