zâmbind complice

Ah, copilăria… când singura ta grijă era că s-a terminat ziua și trebuie să intri în casă. 😄

Deși, dacă stăm bine să ne gândim — fără bani înseamnă că altcineva îi număra pentru tine, fără griji înseamnă că grijile le purtau alții pe umeri, iar zilele senine aveau și ploaie destulă, doar că tu o primeai cu gura deschisă și alergai prin ea.

Nostalgia e frumoasă tocmai pentru că are un filtru magic — șterge genunchii juliți, certurile cu frații și teama de catalog, și păstrează doar aurul.

Prezentul are și el farmecul lui, mai discret poate: libertatea de a alege, un cafea băută în liniște, un apus văzut conștient, nu doar trăit în fugă. Copilul din noi nu dispare — doar învață să aprecieze și alte lucruri. 🙂