Cronica de carte: ”Ciuma” lui Camus și ”Confesiunile unui ministru otrăvit” scrisă de Doina Pană

Nu credeam prin 1985 sau 1986, liceean fiind la Industrial nr. 2, ”Electro” supranumit, când Doina Pană era ”profă” acolo, că va veni ziua când voi analiza un produs literar al fostului politician și ministru Doina Pană.
Ciuma lui Camus descrie contagiunea morală, mizeria oportunismului, ușurința și nepăsarea răului care se instalează pe neobservate, frica, tăcerea, autocenzura, trădarea, minciuna, invidia, răutatea. Epidemia accentuează tarele oamenilor, dar, în același timp, slăbiciunile lor sunt cele care permit bolii să se instaleze și să avanseze.
Poate e prea forțată această comparație, dar, Doina Pană, vine cu o carte, poate prima și ultima pe care a scris-o, o carte-document, un material despre puterea din umbră a marilor concerne, adevăratele forțe conducătoare ale României, caracatița corupției și egoismul unei clase politice ruptă total de cei care i-au votat și trimis în Parlament.  Cartea-document a Doinei Pană poate fi și un bun spațiu de plecare pentru o anchetă de presă al cărei final nu poate fi predictibilizat, date fiind numele mari ce ar putea apărea pe o închipuită bancă a acuzațiilor.
Povestea scrisă de Camus este în aceeași măsură despre epidemie, despre materialism, despre ticăloșie, despre lașitate, dar și despre el însuși.
Același lucru se întâmplă și în volumul Doinei Pană:  În mandatele sale la conducerea Apelor și Pădurilor (2014 și 2017), Doina Pană a lovit direct în circuitele financiare clandestine prin măsuri structurale (printre care digitalizarea și implementarea sistemelor de monitorizare de tipul Radarul Pădurilor). 
Șocantă este citarea concernului austriac Schweighofer,  companie care între timp și-a schimbat numele, afirmând că măsurile luate de minister ar fi produs pierderi importante firmei. Ea a susținut că societatea și-ar fi construit capacități mari de producție bazându-se pe accesul la lemnul din România, însă a precizat că nu acuză direct compania de implicare în otrăvirea sa.
Doina Pană nu știa că faimosul ”Radar al Pădurilor” , funcțional într-o oarecare măsura acum , dar nu așa cum ar trebui, o să îi aducă atâtea necazuri, dar cartea sistematizează atât cele două mandate de ministru, sprijinul lui Victor Ponta dar și lupta dusă de autor pe multiple fronturi: cu mafia pădurilor, în interiorul partidului și cu instituțiile statului.

Deși, în presă ”Radarul pădurilor” a fost ridicat în slăvi de unii și criticat de alții, Pană scrie în carte cum și-a continuat lupta împotriva jafului forestier, prin măsuri structurale și digitalizate care au deranjat interese uriașe.
Evident că, după ”radar”, situația Doinei Pană în partid devenea tot mai fragilă, asta și după ce, Liviu Dragnea, președintele PSD de atunci și adevăratul premier al României, întreba cinic ce beneficii electorale aduc PSD  măsurile împotriva tăierilor ilegale…
Cele mai multe pagini ale cărții conțin acele secțiuni  care vizează ancheta medico-legală și judiciară. Dincolo de anchete, Doina Pană, deși, recunoaște în carte că, otrava a fost administrată cu ajutorul cuiva din anturajul apropiat, nu dă acest nume: ”  A fost un act deliberat, iar accesul la proximitatea mea zilnică nu putea fi obținut decât prin intermediul unor persoane de încredere din cercul restrâns. Acesta rămâne cel mai dureros aspect”. 
Urmează în aceste confesiuni, pagini în care găsești texte despre lupta dusă de Doina Pană cu INML-ul, autorul demontând riguros teza unei contaminări accidentale prin „alimentația modernă” prin prezentarea verdictele clare ale toxicologilor de elită și expertizele independente care au atestat intoxicația cronică severă.
„Numai tu ai putut să mă otrăvești”
Doina Pană a povestit că suspiciunile sale s-au îndreptat imediat către un colaborator apropiat, după ce a primit rezultatele analizelor care indicau intoxicația cu mercur. Potrivit acesteia, respectivul colaborator îi pregătea zilnic suc proaspăt la minister, după ce îi propusese să renunțe la sucul făcut acasă.
„Vă mărturisesc că mai mult a fost comoditatea”, a spus fostul ministru.
Ea a relatat că, în momentul în care profesorul Macovei a sunat-o pentru a-i comunica rezultatele analizelor, bărbatul respectiv se afla chiar în biroul său.
„Atunci nu m-am putut gândi decât la suc și am spus: «Numai tu ai putut». Și n-a răspuns nimic”, a declarat Doina Pană.
Am părăsit scena politică în 2020 definitiv, ca de pe un câmp de luptă: cu sănătatea grav afectată și cu o profundă decepție sufletească cauzată de trădare și de absența totală a empatiei din partea colegilor de partid.
Confesiunile unui ministru otrăvit” nu este o carte comodă. Ea tulbură, revoltă și obligă la reflecție. Dincolo de detaliile dramatice ale intoxicației și de culisele deciziilor guvernamentale, mesajul central al Doinei Pană transcende experiența individuală: dreptatea nu trebuie cerșită, ci așezată în lumină și rostită curajos.  Pentru viața publică din Bistrița-Năsăud și pentru spațiul românesc în ansamblu, acest volum rămâne o mărturie esențială despre integritate, prețul curajului civic și fragilitatea omului în fața mecanismelor oculte ale puterii.
Închei tot cu un citat din ”Ciuma” a lui Camus: „Îți spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna și, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, și umaniștii cei dintâi, pentru că nu și-au luat măsurile de precauție. Concetățenii noștri nu erau mai vinovați decât alții, ei uitau să fie modești, atâta tot, și că totul mai era posibil pentru ei, ceea ce presupunea că flagelurile nu erau posibile. Ei continuau să facă afaceri, proiectau călătorii și aveau păreri.Cum să se fi gândit ei la ciuma care suprimă viitorul, deplasările și discuțiile? Ei se credeau liberi și nimeni nu va fi vreodată liber atâta timp cât există flageluri”