Fără cuvinte

Mi-aș săpa inima-n piatră 
Undeva sus,
Unde mucegaiul nu ar ajunge.
Mi-aș săpa inima adânc 
În nisipul oceanului, 
Ca valurile să n-o tulbure, 
Să n-o lovească. 
Mi-aș azvârli inima 
În Universul cel Mare
Și-acolo mi-aș trimite
Apoi 
Mintea s-o caute.
Mi-aș săpa inima 
Într-un căuș de cuvinte 
Și-acolo aș lăsa-o
Să moară. 


ANAMARIA DAIANA MATIEȘ 

Ohne Worte 
Übersetzung aus dem Rumänischen: Eva Filip 
Ich würde mein Herz im Stein   vergraben
Irgendwo oben,
Wo der Schimmel nicht hinkommt. 
Ich würde mein Herz tief vergraben 
Im Sand des Ozeans,
Damit die Wellen es nicht stören, 
Es nicht treffen. 
Ich würde mein Herz hinausschleudern
In das Große Universum 
Und dorthin würde ich schicken 
Danach
Den Verstand es zu suchen. 
Ich würde mein Herz vergraben 
In einer Hand voll Worten
Und dort würde ich es
Sterben lassen.

Übersetzung ins Deutsche: Eva Filip

despre poetul care nu scrie poezie

…așa susține el, admite că scrie 
dar nu poezie 
în nici un caz poezie 

cititorii văd poezie 
înțeleg poezie 
dar asta e problema lor 
- dar nu întru totul 
cei care susțin că poetul scrie poezie 
sunt de rea-credință 
spun amicii poetului 
iar alții susțin 
că au fost spălați pe creier 

totul se transformă până la urmă în cenzură 
părțile invocă încălcarea dreptului la liberă exprimare 
și un comentator de ocazie 
constată la o bere 
că nici literatura nu mai e ce-a fost

a Könyv

Gyere.
Ülj közelebb mellém,s nyisd ki valahol
32 oldalt ,te gyorsan olvasol
Csak 32 év telt el ólom lábakon

Nélküled üres lapokra
szavakat róttam  vágyakból
Hittem mint egykoron, hogy
tenger mélyéről kiemellek
s leszel az élő korallom

Gyöngyöt fűztem több száz évből,mert
Pappnő voltál vörös ruhában ,
és hordtalak magamon ,
hogy ékszerként légy velem
sejtelmes őrző angyalom

míg te ?

     _ Képekben láttam az írásod
        s szoborrá formáztam a gondolatod,     
        hogy testet öltsön a képzelet
        mert tudtam ...
        a múlt
        a jelenbe elvezet

PERNE

să privim păsările
nu pentru cum zboară
asta nu mai e o necunoscută
ci pentru că zboară
aceasta e taina
de fapt
nu cred ne-am întrebat cu adevărat
de ce sunt unele păsări
cu toate cele păsărești pe ele
și totuși nu zboară
or fi înțelepți înaripați
ce nu contenesc să jinduiască după mers
mersul oamenilor
și mai sunt păsări rebele
ce refuză să se îmbrace în penele cerului
iar cand zboară
stârnite
împroașcă frumusețe de albastru celest
cu roz
cu un roz ce n-a cunoscut rușinea
și nici așa
cu toată îngăduința înaltului față de obrăznicie
unele tot nu se dau în vânt
visând să cutreiere pământul îndeaproape
cu puful ăstora se umpleau odată
pernele pe care oamenii puneau capul
visând că zboară

roc/25.ian23

românul constatator

majoritatea conducătorilor ar merita să fie ocnași 
stabilește imparțial alegătorul - el, omul cu privirea 
în zările albastre, netulburat de următorul vot, el 
care nu se compromite, are mâinile curate, mereu dreptate 
ce s-ar face democrația fără el, cine ar mai descrie 
efectele unor cauze niciodată amintite, obscure 
ca toate conspirațiile rămase și ele fără obiect 
dacă nu ar exista el, românul constatator 

din ce se poate face o poezie?

iei un sentiment - de preferință al tău 
îl înțelegi mai bine 
îl treci prin toate încercările posibile 
și îl omori la urmă 
poeziile vesele nu sunt credibile 

prea timizi ca să poată fi sinceri
mulți se feresc, nu le place acest procedeu 
ei nu vor sa iasă în fața publicului cu sentimente trecătoare 
de aceea aleg dragostea de patrie și Dumnezeu 
în hainele de duminică poezie pare mai solemnă 
dar… rămâne alegerea: 
îi convingi pe ceilalți 
sau te convingi pe tine?

imperiile nu au nevoie de admiratori

osanale râvnite de suflete slabe plictisesc imperiile 
provocările sunt prilejul de a-și demonstra puterea 
noi - nu avem voie
să uităm de putere, să uităm de imperiu 
nesimțiți cum suntem - 
nu imperiul trebuie 
să ne amintească măreția sa, 
noi trebuie să o visăm noaptea 
și să ne trezim înspăimântați la ore mici 

uitarea de imperiu e o insulta foarte gravă 
- iar imperiul odată provocat e obligat 
să răspundă brutal, în aplauzele sicofanților 
doar i-a fost încălcat un drept sacru
și de cine? - de niște rătăciți 
pe care imperiul nu-i poate ierta fiindcă 
imperiile nu iarta și 
nu au nevoie de admiratori 


Republicat și pe:

http://www.bcmedia.ro/stire/zorin-diaconescu-imperiile-nu-au-nevoie-de-admiratori-4550.html