Ai să dispari, acum c-a venit toamna.
ca frunzele din pomul cel golaș
mă voi usca, fără să îmi dau seama,
și nimeni nu mă va mai ști sub pași.

Ai să mai vii, prin iarnă cea albastră,
cu mângâieri de raze să m-alinți
prin florile de gheață din fereastră,
și ști-vom amândoi c-ai să mă minți.

Când ploile vor crește muguri noi
tu ai să vii, dar n-ai să mă găsești,
îți vei croi priviri din raze moi
și-ai să mă cauți luminând ferești.