Îl privesc și ochii mi se umezesc amintindu-mi de o vacanță la mare, la Eforie Nord. Era stațiunea care îi plăcea lui. Pentru că avea multă verdeață și pentru că prietenul lui de o viață, Gigi, era director la OJT. Mereu stăteam la hoteluri bune, unde de obicei erau cazați străinii. Era mâncarea bună, zicea mama. Noi, copiii, ne bucuram că beam Pepsi. Și că hotelul avea piscină.
Vacanța aceea însă a fost specială. După un infarct, tata vedea viața diferit. Nu înțelegeam atunci. Dar știu că a fost și un tată diferit în vacanța aceea. A stat o zi întreagă în piscină să o învețe și pe sora mea să înoate. Apoi, înota mândru cu noi în mare. Mama nu înota. De fapt, mama se temea de apă și de scările rulante. În mare, mama intra până îi ajungea apa la gelzne. Nici un centimetru mai mult. Și alerga bezmetică pe plajă, cu ochii pe noi, toți trei. Abia când ne vedea pășind din mare pe nisip, fața ei frumoasă redevenea frumoasă.
Într-o seară, tata ne-a dus la o terasă. Doar că, fiind deja un tată diferit, în vacanța aceea a refuzat să poarte altceva decât pantaloni scurți și cămăși sport. Așa că, nu l-au primit pe terasă fără cravată. Dar tata avea o carismă aparte și l-a convins pe chelner să îi dea o cravată. Și i-a dat. Poate că au băut un șpriț, mama și tata, nu știu sigur, mama nu bea șpriț, bea vinul curat, dar tata era într-o dispoziție de zile mari. A dansat cu mama, așa în pantalonii lui scurți, în care de altfel îi stătea foarte bine, că avea niște picioare pentru care orice femeie normală la cap l-ar fi invidiat. Mama nu avea deloc ureche muzicală, știa să danseze doar cu tata. Pe noi, tata ne-a învățat să dansăm cățărate pe picioarele lui. Apoi, când am crescut mai mari, i se umfla pieptul când dansa cu noi. Mama zâmbea în timp ce dansau. Și erau cei mai frumoși doi oameni care dansau. A cântat tata în seara aceea. Pe terasă, cum era la modă atunci, cânta Gil Dobrica. Cel mai mult i-a plăcut o melodie în vogă atunci, ceva cu Bui-Bui la refren. Gil Dobrică a venit lângă tata și cântau amândoi refrenul pe două voci.
După vacanța aceea, când aveam musafiri acasă, tata se îmbrăca în izmene albe și maiou și dansa Lacul lebedelor. Și cânta “Radu mamii”, melodia care îi plăcea bunicii, mama tatei și “Ciobănaș cu 300 de oi”, melodia care îi plăcea bunicului, tatăl mamei. Mama plângea. Deși pe mama tatei n-a iubit-o. Dar tata o iubea.
Acum, mă uit la tata și nimic din vacanța aceea nu mai este viu în el. Așezat pe canapea, cu fața spre televizor, rezemat de o pernă mare, doarme cu capul căzut în piept. Și, privindu-l, mă gândesc că va veni o vreme când aceasta va fi una dintre imaginile cu tata care îmi va rămâne în minte. Deși o prefer pe cea din vacanța la mare, cu tata în pantaloni scurți, dansând cu mama sau cântând cât îl țineau plămânii, umăr la umăr cu Gil Dobrică, Bui-Bui.
pentru tata,
13 aprilie 1930 – 13 decembrie 2022
Nösnerland 