Petrecerea s-a încheiat
pe masa de abanos cuvintele lucioase
își lasă nurii scurgându-se pe podelele pătate
de mângâierile mincinoase ale nopții
scăpată goală pușcă pe ușa din dos.
Tu îmi arăți tristă versurile lungi
adormite pe sub mese, încercănate și despuiate
mirosind amar, ca lacrimile florii de plastic,
mă cerți golindu-mi tăcerea cu unghiile
făcute glonț, de-acum te așteaptă plecarea mea.
Eu îți arăt speriat timpurile umede
împleticite pe sub amintiri, încercate și uitate
lăcrimând uscat, ca tristețile văduvii de război,
te chem cerșindu-ti iertarea cu versurile
făcute glonț, de-acum mă așteaptă venirea ta.