„Îmi sunt dragi oamenii locului, dealurile telcene, munții Țibleșului și Rodnei, doi străjeri dinspre care vântul șuieră ca o simfonie peste Telciu”.

Dedic acest roman familiei mele telcene, chiar dacă unii mă privesc dintre astre. Tatălui meu, Ioan (cu povestire în lucru), rănit în 4 sept. 1944 la Sfântu
Gheorghe și mamei mele, Ana, atât de dedicată celor cinci fii ai săi și familiilor lor. Bunicilor: Ilie-bunic de nume, personajul din carte, decedat în Siberia, Sevestean-bunic sangvin, participant la Primul Război Mondial și Ioan, tatăl mamei, venit împușcat în cotul mâinii drepte de care nu s-a mai putut folosi.

Rodica Fercana