Menuț Maximinian despre soarta scriitorului

De ce (nu) te preocupă vânzarea cărților pe care le-ai publicat?

În afară de câteva nume promovate şi care pot face bani din cărţi, 99% din scriitori nu trăiesc din vânzarea acestora. Într-o piaţă în care suntem pe ultimele locuri la vânzarea de carte pe Europa, nu ne putem aştepta la sume considerabile şi să trăim liniştiţi cel puţin un an după editarea unui volum

(Nu) ți se pare normal să nu primești un onorariu pentru munca de scriitor? (editorul, tipograful etc. nu lucrează pe gratis)

Nu avem agenţi literari, iar majoritatea editurilor nu doar că nu-ţi acordă un onorariu pentru munca ta de scriitor, dar îţi cer şi bani pentru a îţi vedea numele publicat. Cel mai fericit eşti atunci când o editură îţi cere un manuscris şi nu mai eşti nevoit tu să scoţi bani din buzunar pentru a vedea lumina tiparului. Adevărul e că, într-o ţară cu mii de scriitori, în care putem publica orice, oricând şi oricum, s-a dezvoltat o piaţă în care sunt sute de edituri şi tipografii care câştigă, singurul vitregit fiind cel pe seama căruia se fac banii.

Ai fost tentat de o grevă de la scris?

Nu pot să fac grevă de la scris pentru că munca mea este aceea de jurnalist, ceea ce fac zi de zi la ziarul pe care îl editez, Răsunetul, este să lucrez cu cuvântul.

Ar merita scriitorii un sindicat?

Scriitorii nu vor avea niciodată un sindicat, în primul rând pentru că mulţi dintre ei ar face orice să-şi vadă numele pe o carte, ei fiind cei care au înmulţit editurile, plătind cât li s-a cerut, doar să-şi vadă visul împlinit, acela de a fi scriitor. Scriitorii importanţi se retrag undeva în spate, lăsându-i de multe ori pe aceia care se bat cu cărămida în piept că sunt şi ei scriitori să iasă în piaţa publică. Atâta timp cât nu este un program prin care editurile să promoveze scrisul şi dincolo de interesele financiare, cât instituţiile statului nu prea au proiecte legate de scris şi citit, scriitorii nu prea au şanse de câştig.

Te-ai gândit vreodată să renunți la scris?

Atâta timp cât meseria mea este aceea de a scrie, nu pot renunţa la acest lucru. Bucuriile cele mai mari mi-au venit, totuşi, din scris. De 20 de ani sunt jurnalist în presa tipărită. Sper că va veni o zi în care vocea scriitorului va conta cu adevărat.

Anchetă de Zorin Diaconescu

---