Cerul ardea şi am vrut să-l strâng în pumni,

                       să-l arunc în apă ca să-l sting,

                     dar mi-a fost frică că o să-mi ard degetul

                     şi nu voi mai avea cu ce să însemn.

                    Atunci cerul a început să crească de la pământ,

                     de sub talpa piciorului meu,

                    și s-a scurs printre stele, prin crăpătura amurgului,

                     iar eu m-am suit pe gard ca să-l țin cu mâna.

    Lângă mine cineva tot îndemna pe toată lumea

    să încerce toiagul

   și  la cel care i-a  înfrunzit, a fost ales mire,

    pe el păsările cerului și-au făcut cuiburi

    în care au depus ouă

   din care au ieșit pui care și-au luat zborul spre cer.

---