trecând prin străzile albastre
am adormit sub obloanele unde femeile
aruncă aripile de îngeri rămase de la
masa de seară 

și cugetând cu creștetul meu amăgit
însângerat de bietele pene îmbibate 
în lichiorul de veghe

am îndrăznit să le bat doamnelor la ușă 
însă mi-a deschis un serafim palid la chip 
și care m-a întrebat jucăuș 

“prieteno, pentru ce nu ai haine de nuntă?”