POEZIA E LA BISTRIȚA a trecut. Acum încercăm să deslușim ”misterele” din cultura bistrițeană

Trecem la etapa întrebărilor post-eveniment, întrebări la care așteptăm răspunsuri:

-Există elite culturale?

M.C.: Evident! Ca în oricare altă breslă, dar pentru a evidenția, a pune ștacheta și a departaja elitele este nevoie nu doar de critică profesionistă, de notorietate și promovare sietematică, ci și de trecerea timpului. Timpul hotărăște, pune etichete. Nu tot ce este la modă azi, devine și peren, certifică calitatea unui scriitor, în cazul în speță.

Există elite și în provincie, pentru că se știe central de greutate al literaturii , și al culturii în general, s-a mutat de la centru, în provinciile istorice. Cred, ca doar scena, teatrul a mai rămas în fruntea eșalonului cultural pe malurile Dâmboviței. Chiar și în arta plastic, cele mai bune expoziții din București sunt realizate cu lucrări ale artiștilor din provincie, și aș exemplifica aici fie și numai cu vernisajele senzationale ale maestrului Maxim Dumitraș, care au avut loc în București.

În literatură, cantonându-ne pe zona Bistriței, mi-e greu să fac un clasament. Dar nu tot ce strălucește este și aur, iar diplomele obținute și afișate pe toate canalele de comunicare, nu reprezintă și garanția că aveam un model literar, o elită autentică. Da, se scriu cărți bune și foarte bune, dar e greu să fac un clasament și nici nu aș vrea. Literatura nu este matematică, nu poți să obții un rezultat fix, creația este interpretabilă și fiecare creator este și un critic și un explorator al universului său, marșează pe crezul personal sau de grup, national, mondial chiar. Și apoi, mai este și ego-ul, fiecare dintre oamenii din cultură scrisă, mati toți ne credem a fi genii, altminteri nu am mai scrie, pentru că știi foarte bine, pentru că și tu scrii carti de mare întindere, -scrisul fie luat și ca un exercițiu fizic doar, este o profesie de credință, muncă de ocnaș. Nu ne pune nimeni să stam câte zece ore pe zi la masa de scris, o facem pentru că așa simțim , este un mod de viață. Că vom dobândi și Gloria? Nimeni nu ne garantează. Scriem în ,,orb,,.

2Ce înseamnă jurnalism cultural? Știm ori nu știm deloc?

MC: Termenul de jurnalism-cultural s-a cam diluat în ultima vreme. Voi exclude din context critica literară, care nici ea nu se mai face cum se făcea odată, pe când criticii erau remunerați de redacțiile revistelor literare și, ca atare, puteau fi corecți în exprimare.

Evenimentul moden în genere, se amestecă cu evenimentul cultural încât jurnalistului îi este greu să facă distincția între vedetele evenimentului, prioritatea momentului și perenitatea actului cultural. În provincie este și mai pregnant fenomenul, fiecare suntem prieteni cu fiecare, vrem sa fim draguți, să nu criticăm, și…poate că nici nu avem un standard clar al culturii la care să țintim. Concret, eu am stat foarte putin la Bistrita în ultimii ani, privesc evenimetelele culturale mai mult prin activitatea pressei de specialitate. Mi-e greu să spun dacă colegii mei , jurnalisti culturali, cum le spui tu, mai dețin termenul de comparație între ceea ce li oferă în burg, cultural vorbind, și , hai nsă zicem: la concertele mult controversate dar care atrag hypnotic. Și asta este un fel cultură, de massă, adică, face, vrem sau nu vrem, educație, distrează și dă o nunață de culoare vieții.

,,Știm, ori nu știm deloc?,, Eu zic, că ceva tot știm din moment ce noi între noi discutăm, facem o scară a valorii, dar ne ferim să ne arătam ,,poziția,, în public.

În interiorul sau înafara sistemului de relații culturale?

MC: Marile valori, la partea de cultură unde nu se marșează pe grup, adică, în aceal fel de ,,sport,, individual, cum este literatura, pictura…, marile realizări ale unui creator se consolidează înafara sistemului, dar… , dar pentru a ieși în lume cu opera gta, oricât ar fi ea de bună, de importantă pentru omenire, e musai să fii în eșalonul susținut de forurile de promovare cultural, locală, natională. Din păcate nu se da doi bani pe marketingul cultural. Tipii literați susținuți vizibil de sistem pot fi numărați pe degetele unei singure mâini. Nu vreau alaiuri ca la ,,câmntarea României,,/ nici nu contest valoarea lor, doar spun că există și alți creatori buni, care nu ies la rampă pentru că nu au susținere ofiicială, se resemnează așteptând să fie recunoscuți postmortem etc. Este clar că nu poti fi un călăreț singuratic în lumea culturală de azi, dar te rezemnezi și îți spui că nici nu mai contează că nu dai din coate, nu intri in cercurile de interes care să te propulseze în ,,elita,, culturală.

Nu voi vorbi aici și acum despre premiile literare, ca să revin pe felia de cultură unde știu cum stau lucrurile, ci despre acel sistem de reuniuni regional-culturale, de poezie mai ales, unde se face schimb de amablilități, de diplome, și se pune baza unor relații, colaborări editorial etc. Nu e rău. Nu se poate trăi doar in turnul de fildeș, dar tot ce se exagerează ne strică. Eu cred ca aceste reuniuni, pe banii contribuabililor, ar fi potrivite pentru a pune în lumina criticii literare naționale și a marelui public, valorile locale, atatea cîte se aflăîn sfera aceea geografică. Există o geaografie a Literaturii. Trebuie pusă în valoare cu sprijinul programelor susținute de reteaua culturală a județelor.

Ce mai înseamnă o revistă cultural-literară?

MC. Da, aparent am zice ( iar voi vorbi despre literatură) că românii scriu mai mult decât citesc. Pe rețelele de socializare este inflație de creație literară. Nu e rău. De aici apar surprizele și scriitorii aflați la început de drum prind curaj, intră în acea competiție febrilă care va duce la desăvârșirea unei opere, asta doar dacă scriitorul are har, cultură generală, putere de de sacrificiu. Revistele cultural-literare nu sunt neapărat o rampă de lansare sau hârtia de turnesol a unui individ care vrea să știe că a ajuns scriitor. Sunt o treaptă în biografia creatorului, poate sunt un semnal că existăm, mai mari sau mai mici, facem parte din acel ciorchine de strugure care va desăvârși vinul de viață lungă al Culturii naționale. Unii spun că avem prea multe reviste literare. Eu zic, că sunt direct proporțional cu interesul pe care îl acordăm refugiului mental, clipei de meditație. Revistele, ca si unele biografii literare, sunt efemere. Apar si dispar. Rezistă publicațiile sponsorizate de instituțiile de stat, dar nu scriitorii fără valoare. De aici și crezul că o revistă ce apare sub egida USR este mai bună decât una editată în regie proprie de un scriitori cu ambiție.

Cum arăta un festival literar bistrițean în opinia dumneavoastră?

MC. Ai pus intrebarea cuiva care nu mai prea are conexiuni cu insituțiile culturale din Bistrița. Nu pentru că nu ar dori. Pentru că nu am mai locuit în oraș în ultima vreme, am fost pur si simplu uitată. NU am mai fost invitată nici la neaoșele Seri de poezie de la Casa Poetului, spre exemplu, până la ediția asta. La alte evenimente, nici atâta. Nu știu multe nici despre ,,Poezia e la Bistrița,,. Inițial , când am văzut Afișul pe fb, m-am bucurat. Era un proiect tare frumos, ambițioș, cu ștaif și internațional. Apoi, am citit lista invitaților; doar unul, poate doi erau din Bistrița noastră. Este un privilegiu să aduci în oraș poeți cu nume de rezonață, cu promovarea gata făcută, să se bucure cetățenii de harul lor , dar… printre aceste stele evidente, nu strica să fie și scriitorii din Bistrița. Dacă nu toți, cel puțin cei care sunt déjà membri USR. Să îi cunoasă,mai întâi, urbea, să se bucure că aveam creatori de prima mână, care pot sta în lumina refletoarelor alături de poeții mai norocoși, cu ,,nași,, mult mai generoși în promovarea lor. În rest, numai de Bine!