până la o anumită vârstă,
liniștea trecea periodic prin camerele slab mobilate,
o simțeai ca pe un capac peste fiertura în bolboroseală cu ce ai vrea să uiți,
cafelele și țigara cu liniștea erau momentele înflorite extravagant,
aveai șansa să fii sincer
și să-ți cunoști alte și alte unghere,
când ai început să cumperi covoare și covorașe, mobilă, seturi lacome de vase și lămpi,
liniștea trecea din ce în ce mai rar prin casă,
se împiedica de lucrurile adunate,
se lovea la genunchi și șolduri de te miri ce,
rămânea doar pentru două sorbituri
și-ți reproșa că iei cafea prea scumpă,
că nu te recunoaște,
la un moment dat,
când trecea liniștea,
treceai și tu prin ea și n-o vedeai,
apoi a încetat să bată la ușă
sursa: facebook







Lasă un răspuns