Of, tu, copil cu rostul crud,
Vei intelege-al lumii mers
Ca cititorii când pricep un vers 
Cum îl citesc, și nu cum îl aud

Vei înțelege poate intr-o zi
Ca tot ce cere de la tine soarta
E sa te înțelegi cu "Poarta"
Sa nu gandesti, sa nu mai fi.

Dar poate va veni momentul 
Când te vei coace indeajuns 
Sa stai sa cugeti ca un uns
La ce inseamna testamentul.

O, tu, copile care ai crescut
Ma rog la Domnul ca în veci 
Sa nu te puna ca să treci 
Prin a-ntelege un "trecut"

Sa ai o viat-atat de bună 
Încât bătrân de vei avea un gand
Sa te întrebi ne-ntelegând:
Ce a vrut tatăl meu sa spună?

Dar tare cred ca nu va fi asa,
Și intr-o zi te vei trezi spunând
Ca înțelegi abia acum al meu cuvant
Și vei zâmbi sau trist vei regreta.

Acum te las cu gândurile mele 
Sau cu-ale tale cugetări de sfânt
Pe mine nu ma cauta-n pământ 
Ci uita-te atent. Sunt printre stele.