Am atins un fir de iarbă. Încet, s-a transformat într-o coardă de chitară, încropind o simfonie de culori și prospețime, ca o poveste de vară.
Am atins un greiere, iar acesta a început să-și cânte trista baladă, ciupind rar, dar ritmat, firava coardă de iarbă.
Am atins un curcubeu și s-a transformat într-o umbrelă multicoloră care mă acoperea de ploaia caldă de vară.
Am mângîiat creștetul unui copil și toată viața mi s-a derulat cu viteză prin fața ochilor înainte și înapoi, precum banda pe rola unui film de Oscar pe care timpul nu-l va uita, ci îi va dărui o stea.
Lasă un răspuns