Trăim orbiţi de calmul din visul desfătarii, 
Strigandu-ne-adevarul din negura uitării 
Bazandu-ne intrequi discurs convingator 
Pe-o revelaţie, o rază ascunsă tuturor.

Far-a putea concepe ca din tabloul mare 
Vedem doar firmituri ce ni se-arunca-n ziare 
Doar mici procente din tot, prosteala pentru vite 
Si aruncate-n Media ca fiind dovedite.

Si-ajungem frati, prieteni, amici de când pământul 
Sa ne-njuram si sa susţinem ca noi suntem Cuvântul 
Sau sa promitem ca "va fi mult mai bine
Dacă întreaqa oloată va face ca si mine..."

De fapt suntem paiaţe, doar noduri pe o sfoară, 
Pe care-abia asteaptă sa ne deznoade iară 
Oricare-ar fi alesul, şi orisice-ar promite
Mai fraţilor, difera doar cat de bine minte.

Nu mai susţineţi tare intelepciunea-n toate 
Sau ca de-antregul doar voi aveţi dreptate.
Ca tot romani toti suntem, nu ne schimbam destinul, 
C-aşa am fost de-a pururi, mai frati tot cu străinul.

Si mare mi-e mirarea ca toti uitam deodată 
Cum de mulţi ani încoace, mai vin de ne îmbată, 
Şi ne promit cu patos sa schimbe tot ce-i greu. 
Mai fratilor, nu poate nimeni, numai Dumnezeu!