În garsoniera cu pereții palizi 
azi locuiește doar regretul îmbrăcat în halatul tău de baie, 
mirosind a scrisori netrimise.

Ceasul de pe perete s-a oprit 
când mi-ai spus pe nume ultima oară, 
ca și cum m-ai fi șters
din toate calendarele.

Ușa scârțâie în fiecare seară 
când trecutul intră dezbrăcându-se de umbre
și așezându-se în fotoliul tău preferat 
cu aerul unui chiriaș care locuiește acolo.

Uneori, te văd dormind pe partea stângă a patului.
Dar e doar amintirea ta. 
Și somnul meu te cuprinde în brațe.

Pe oglinda din baie s-a aburit zâmbetul tău, 
acela de după ceartă, 
și nu știu cum să-l șterg fără să dispar și eu.

Încă-ți aud pașii pe parchetul bolnav de dor.

În garsoniera cu pereții palizi a locuit cândva iubirea, 
vechi mobilier acum într-o amintire care nu mai pune întrebări.