se dedică cicadei din Voivodina

lumina zorilor se reflecta în lacul Durmitor, 
în timp ce tălpile moi ale cicadei se plimbau singure
și roiuri de albine bâzâiau în câmpul de chiparoși
în țara neliniștită cu fagii ei, gălăgioși, cu grindină și
Drina, îmblânzind puterea munților, coboară în câmpiile joase
Sava cu pieptul lat, primește totul cu blândețe și tăcere
acest poem crește precum cicada din Voivodina
îți mângâie nările cu miresme ispititoare
aștept metafora ca pâinea caldă din cuptor


на прилику циповка војвођанска

јутро зарно на језеру дурмиторском зрцали се
док губером меким табанам уживајућ самотан
а ројеви пчела башкаре се на пољу кипровине
немирна тара буковима бучно кам ледни туче
дрина снагу брђанску кротећ у низину спушта
широкогруда сава све благо ћутећ себи прима
песма ми ова као циповка војвођанска нараста
те носнице замамним миомирисима лази мази
метафору ишчекујем кô хрскав хлеб из фуруне