În inima mea

În inima mea se adăpostește o altă inimă.
O fi a ta sau nu?
Inima mea vede inimi, nu fețe,
Și-n ele se ascund oamenii de ei înșiși.
Umbra devine mai densă pe unde trec 
Și aerul se face perdea între lumi,
În rest, știi bine,
Nimic nu s-a schimbat,
Devenim mai ușori în singurătate, aproape imponderabili,
Cât pe ce să ne ia vântul cât de ușori am devenit,
Și, crede-mă, sunt aceleași boabe de nisip 
În orișice clepsidră, același timp ne aleargă pe toți.
Zdrobiți sub plămânii încărcați mor azi oamenii, 
De singurătăți nepermise și cuvinte forțate,
Da, așa trec toate frumusețile în care
Spaima că suntem prea mulți își face tot mai mult loc.
În inima mea se adăpostește o altă inimă,
O fi a ta sau nu?
Între timp eu am devenit o poveste, în locul cuvintelor
Sunt inimi și artere, și e gălăgie și e bucurie,
Iar pieptul meu e ziatul urbei sub ochii tăi
Și seara sau când ne-ajunge întunericul,
Cineva 
Aprinde un opaiț ca tu să poți citi până la capăt,
Iar eu să-ți văd inima