Tango închipuit

Ți-ai întors capul ca o pagină într-o carte,
Și m-ai privit cum m-ar privi acea pagină necitită,
Cuvintele ieșeau în relief,
Mă străduiam să înțeleg semnele, dar 
Cerneala se împreuna cu ceața într-un tango indecent.
N-am văzut nimic.
Nu știu nimic despre tine, femeie, chiar dacă mi-ai spune,
Cizme frumoase și scumpe,
Părul îngrijit, ochii bine conturați, da,
Ochii tăi sunt azi amfiteatrele în care
Lumea ar putea juca finala apocalipselor.
La mine sub chiuvetă coșul de gunoi 
E plin de experimente eșuate,
Doamne, cât sunt de toxic, îmi spun,
Cât pe ce să mă otrăvesc.
Te privesc cum aș privi într-o cameră obscură,
Tot ce-ar putea fi amintire
E un păcat acum,
Lanterna lui atârnă fără baterii în debara.
Știi că te privesc. Simți cum privirile mele te cuprind.
Îți muști buzele, strivești câteva săruturi,
Nu știi ce pierzi, prostule! 
Simt colțul ochiului agățat în mine, zgârie.
O fracțiune mi-e rușine și-atâta tot.
Plătești cu cardul, vânzătoarea îți dă cumpărăturile peste tejghea
Și ieși.
Cuvintele se uită cu milă la mine ca niște
Drumuri neumblate.
Ninsoarea de-afară înghite orice urmă, orice.