cândva priveai o carte

cândva priveai o carte
prin care citeam cu greu
ai zis ca speriat

nu te apropia
să lucrezi ceva
tu rămâi să citești

tu înveți teoria
nimic nu e pe lume
ca rostirea ascultată

rămâi fără nimic
să înveți teoria
în peștera ei
totul este