Szell Sandor: Credo

Credinţă sau bisericism?

Duminică dimineaţa.
Trebuie cumpărată pâine. Şi cartofi. Şi ulei.
...şi la mama dracu’...asta se întâmplă în fiecare duminică. Mai puţin, când sunt plecat de acasă.
Ies pe străzile triste fără pietoni.
Cei care nu dorm, sunt la biserică.
Îi văd...cel puţin, pe cei care stau în curte.
Sunt foarte preocupaţi de telefonul mobil.
Popa cântă ceva, cu o voce stridentă şi falsă, în timp ce puştiul de lângă gard, profitând de neatenţia doamnei roşcate, îi fotografiază pulpele expuse mai mult decât era necesar...
Ajung la magazin.
Un om al străzii vine spre mine şi îmi cere cinci lei.
- Dacă îmi spui sincer, ce cumperi de banii ăştia, îţi dau. – i-am spus.
- Îmi cupăr de băut!
M-a dat pe spate sinceritatea lui.
I-am dat 37 de lei...atât am avut numerar la mine.
Am cumpărat ce am avut de cumpărat, dar cu coada ochiului am privit omul căruia tocmai îi dădusem banii.
A cumpărat o bere. Ieftină.
Şi a ieşit afară.
Curios, am lăsat coşul şi am ieşit după el.
A desfăcut berea, a vărsat două picături pe asfalt, a spus: „Mulţumesc, Doamne!”...şi a băut berea.

Mi-am luat coşul si am mers la casă.

Cine este cel credincios?
Cel cu telefonul din curtea bisericii, sau beţivanul care mulţumeşte lui Dumnezeu pentru berea pe 
 care a primit-o ca pomană?