Aș vrea să-mi fie iarăși primăvară
peste zăpada care m-a-nghițit,
să pot să râd fără să mi se pară
că râsul meu e trist și stingherit.

Aș vrea să-mi fie flori în plete,
peste cenușa care le-a acoperit
și-n ochi culori să se îmbete,
pustiul prefăcându-l înverzit.

Aș vrea vioaie să-mi fie umblarea
pașilor care mi-au încremenit,
să pot să îmi întorc plecarea
din neîntoarcerea spre care am pornit.

Aș vrea să mi te-aduc aminte
prin gândurile care-au rătăcit
cutreierând năuce prin cuvinte
care au rănit în loc să fi iubit.

Dora Budăcean 7 ianuarie 2020