Scrisoare pentru mama

De dimineață m-am trezit cu tine în gând. Nu știu de ce, dar pentru mine întotdeauna 8 martie a fost ziua ta. Am citit că așa am fost educați, noi copiii crescuți în vremurile comuniste. Așa o fi. Îmi aduc aminte de serbările de la grădiniță când îți făceam desene stângace, că nu am fost niciodată un talent, dar tu lăcrimai când le primeai. În școala generală felicitările erau mai frumușele, mă ajuta doamna învățătoare, și tu lăcrimai când le primeai. Apoi am crescut și îți cumpăram flori și cadouri neinspirate mai mereu. Și tu zâmbeai când le primeai. Acum șapte ani de 8 martie eram la spital. Stăteam pe o bancă din părculețul spitalului și așteptam vești de la medic. Ce stupid! Azi, aş da orice să fie acum șapte ani, să fim din nou la spital, să fiu tristă şi disperată, să mă gândesc că poate va fi rău, să sper că va fi bine, dar să te pot privi și tu să-mi zâmbești. Asta mi-aş dori. Aveai cel mai frumos zâmbet din lume. Atunci nu știam, nici nu mă gândeam, că vei muri vreodată. Cum nu mă gândeam nici cât ai să-mi lipsești. Azi e 8 martie și ți-am cumpărat flori, sunt frumoase, dar tu nici nu ai să lăcrimezi și nici nu ai să zâmbești. Se vor ofili pe piatra rece a unei cripte dintr-un cimitir care acum îți este acasă. Și plâng, mamă!