Pentru cei nefamilizrizați cu engleza:
O persoană care se adoptă o religie va face ce i se spune, indiferent dacă e bine.
O persoană care adoptă spiritualitatea va face ce este bine, indiferent de ce i se spune.
Cine stabileste ce e bine?
Suntem îndemnați la tot pasul să facem bine, să ascultăm glasul inimii, să gândim pozitiv. Nimic rău în aceste îndemnuri. Dar nu strică să aruncăm o privire în jur. Cuvintele și faptele se contrazic la fiecare pas. De multe ori ne dau de gol cuvintele, nu doar faptele. Dreptul de a nu spune nimc, invocat de polițiștii americani când arestează pe cineva e unul pragmatic.
Libertatea vine cu o seamă de drepturi. Eu le-am cunoscut relativ târziu. Aveam 42 de ani când a dat faliment regimul care considera că are obligația să gândească pentru mine, care îmi atribuia doar rolul de executant. Drepturile cu care m-am trezit atunci presupun tot atâtea responsabilităti. Cu alte cuvinte, m-am trezit pe cont propriu, liber să fac ce vreau și să suport apoi consecințele.
Mulți s-au îndreptat spre religie, tradiție, spiritualitate, naționalism și au considerat că au găsit un colac de salvare. Colacul poate fi folositor, dar colacul singur nu te va salva niciodată. El îți oferă un sprijin temporar, în același timp te obligă să stai agățat de el. Oportunitățile vor trece pe lânga tine, le vei lăsa să treacă, fiindcă te temi să dai drumul colacului tău. Alții vor profita de oportunități iar tu vei sfârși prin a-i considera dușmani, dușmanii colacului tău, o amenințare pentru tine și pentru prețiosul tău colac.
Acela este momentul când îți vei pune o mască: masca luptătorului pentru păstrarea colacului fără de care ne credem pierduți. De fapt, nu lupți decât pentru tine, pentru orgoliul tău care te împiedică să recunoști că ai ratat o alegere. Și pe zi ce trece te vei confunda tot mai mult cu masca pe care ai ales-o, dar care va rămâne doar o mască.
Nösnerland 