Considerată cândva o stare inferioară, condiția anonimului a devenit un privilegiu de care puțini mai beneficiază.
Misterul a dispărut din lumea noastră în care există obiective foto/video și microfoane pe fiecare metru pătrat.
Nimeni nu mai este anonim, am pierdut acea intimitate de care are nevoie orice poveste cu aură de mister. Toate sunt la lumina zilei, pe domeniul public.
Am câțiva prieteni care au refuzat revoluția tehnologică, nu au facebook, nu stau pe internet, trăiesc departe de frenezia IT, sau cel putin așa cred ei. Mai participă la unele evenimente care sunt promovate (de alții) tocmai cu mijloacele de care ei nu vor să audă. Prin aceleași mijloace damnate de conservatorismul lor aflăm dacă au scris o carte, dacă au fost sărbătoriți undeva sau pur și simplu dacă mai sunt în viață.
Situația este ireversibilă. Îmi amintesc de încercarea parlamentului francez de a stopa invazia anglicismelor, deranjantă pentru francofonie.
Sesiune parlamentară agitată, cu scântei de gintă latină. La îeșirea din parlament, premierul este întrebat cum se va aplica noua legislație.
Răspunsul: “No comment”!
Dezbaterile nu au mai fost reluate.
Am avut și noi pățanii similare, dacă îl luăm de pildă doar pe August Treboniu Laurian cu al său “gâtlegău” căruia conationalii s-au încăpățânat să-i spună în continuare cravată.
Am pierdut anonimatul, s-a dus și misterul – dar asta înca nu înseamnă că trebuie să ne dăm bătuți.
Tehnologia poate fi stăpânită. Cu efort, dar se poate. Efortul era necesar și înainte de revolția tehnologică. Era de alta natură și poate mai dur.
Cu cât amânăm adaptarea, cu atât ne va fi mai greu. Sociologii elaborează de zor, însă toate teoriile lor apar tot în mediul online. Deci?
Tehnologia are și avantaje. Pentru a beneficia de ele, e nevoie să o stăpânești. Știm ce avem de facut. Restul e alegerea fiecăruia.
Nösnerland 