Răspunsuri și adnotări
- De ce (nu) te preocupă vânzarea cărților pe care le-ai publicat?
Scopul final a tot ceea ce creez este cartea. Principiul după care m-am ghidat și mă voi ghida de la prima carte până la ultima va fi acela de a îmi scoate investiția, deoarece o folosesc la următorul proiect. Pot să recunosc că până acum mi-a funcționat. Scriu din pasiune și doresc să împărtășesc cu cât mai mulți lumea mea, să creez prietenii literare și momente unice care să-mi motiveze existența mea puerilă într-un spațiu și timp limitat. Poate de aceea nu mă identific cu mulți scriitori comerciali sau de conjunctură iar felul meu de a fi direct, cinstit cu mine însumi și realist nu-l voi schimba pentru toți banii din lume.
2. (Nu) ți se pare normal să nu primești un onorariu pentru munca de scriitor? (editorul, tipograful etc. nu lucrează pe gratis)
Ar fi frumos însă scrisul pentru mine este o supapă de refulare a ideii unei lumi mai bune. Poate o resetare pe modul material și comercial mă vor aduce în lumina unor edituri iar în acest fel să fiu recompensat pentru scrierile mele. Cine știe ce aduce viitorul. Deocamdată, ceilalți lucrează pentru mine și nu eu pentru ei.
3. Ai fost tentat(ă) de o grevă de la scris?
Uneori, muza și situațiile vieții mă determină să fac o așa-zisă grevă a scrisului. Este și normal. În viața fiecărui scriitor există fluctuații creative. Aparte de aceasta scriitorul trebuie să se raporteze la creațiile lui și la o relație de feed-back cu cititorul astfel încât să își creioneze pașii viitori.
4. Ar merita scriitorii un sindicat?
Un sindicat al scriitorilor este o utopie care nu-și are sens a intra în nici o discuție de fond. Scriitorul, la fel ca artiștii și muzicienii sunt ultímele cazemate ale umanității iar spiritul aventurier și liber al acestor creatori și vizionari este mai presus de valorile unei societăți într-o decadență accelerată în care tot felul de uniuni se crează doar în beneficiul unora.
5. Te-ai gândit vreodată să renunți la scris?
Renunțarea la darul de-a scrie este ultimul lucru pe care l-aș face. Ar fi un fel de amputare a personalității, scrisul este ceea ce mă definește iar în unul din versurile fără continuare concluzionam, că:
„Nu sunt poet Ci doar un simplu muritor Dar fără scris Eu cred că lumea n-are sens”
Lasă un răspuns