Nösnerland

Ura, sentimentul manifest în vogă azi, fluturat pe rețelele de socializare, cu năduf, de instigatori. Citesc mesaje încărcate de ură, în care o persoană, și nu mare mi-a fost mirarea să constat că meseria domniei sale nu l-ar recomanda pentru acest sentiment profund lipsit de umanitate, ne face proști, inculți, puturoși, pomanagii, pe toți, așa, la grămadă. Singurul, și aici intervine nemulțumirea mea,  care nu este prost, incult, puturos și pomanagiu, ar fi el. Problema este că, după ce a apucat unul să împroaște, încep să curgă mesaje, mă rog, ele se numesc comentarii, în care suntem făcuți proști, inculți, puturoși, pomanagii, tot noi, dar de alții și de din ce în ce mai mulți, care se simt obligați, (de!, noblesse oblige) să achieseze (alt cuvânt pe care îl ador) la opinia atotcunoscătoare a  atotștiutorului. Amuzant este că, la un moment dat, sunt atăt de înverșunați, încât încep să se împroaște și jignească reciproc,  așa, ca la fotbal, autogol, dar tot că ai marcat se cheamă!  Și eu, în profunda mea naivitate, încă mai cred că nimeni nu are dreptul să pună altcuiva etichete, să-l judece și să-l jignească, așa, doar pentru că poate, sau că nu se lasă mai prejos, sau că aceea este direcția în care merge turma. Uneori câte o băbuță ofensată intră în jocul lor, și toate tirurile se îndreaptă spre “pupătoarea de moaște”, cum o definesc aceia, care nu știe decât să întrebe când i se mărește pensia, pensie pe care o are mică pentru că nu a muncit, că dacă muncea mai mult, acum ar fi avut pensie mare. Ba chiar, îi sugerează, înspre binele tuturor, să iasă cât mai repede și natural din sistem. Este atâta mediocritate și ignoranță în acest gen de mesaje (sau comentarii) scrise cu atâta ușurință, că mă întreb dacă, cei care o fac, cred ce scriu. Sunt eu mai bună?! Nu sunt. Dar cred că, chiar și pe o rețea de socializare, trebuie decență. Dar unde decență reală nu e, nimic decent virtual nu va fi. Nu cred că virtualul ne îndepărtează de realitate, cred că realitatea, cu toată urâțenia ei, a invadat virtualul și nu va putea internetul inventa niciodată câtă urâțenie poate inventa realitatea, dar va face tot posibilul să ne-o prezinte.