Sunt tristă. Ce rușine să fii trist! De parcă am luat tristețea că nu m-am protejat, sau că am mâncat nesănătos, că am băut prea mult sau prea puțin, sau că am citit prea mult sau nu destul, sau că aș avea prea mult timp liber și mă plictisesc. Că așa te alegi cu ea, tristețea, de plictiseală. Că și pojarul se face pentru că pielea se plictisea fără bube. Și, nu, tristețea nu trece cu mesaje motivaționale, nici cu lămâie și ginseng, c-un duș fierbinte sau rece; am încercat. Și mie nici nu-mi place tristețea, prefer râsul și sminteala în locul ei, dar, uneori, se-ntâmplă să fiu tristă. Ca de exemplu acum.
Această
operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons
Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.
Nösnerland 
Eu te invit sa citesti Giumbuslucul meu poate, poate, schimba starea https://stilunik.wordpress.com/2023/05/23/giumbusluc/
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, interesant; am aflat câteva lucruri noi. Despre oglindă eu am tot scris, nu aici ce-i drept, dar ideea este că pentru mine oglinda este prietenul meu cel mai vechi, am o relație specială cu ea și în niciun caz una în care eu mă admir și ea mă aprobă. Despre tristețe am scris pentru câ îmi place să scriu și, după niște evenimente destul de incomode, am decis să scriu ori de câte ori (și ce) îmi vine. Mulțumesc că ați citit.
LikeLiked by 1 person