Sunt tristă. Ce rușine să fii trist! De parcă am luat tristețea că nu m-am protejat, sau că am mâncat nesănătos, că am băut prea mult sau prea puțin, sau că am citit prea mult sau nu destul, sau că aș avea prea mult timp liber și mă plictisesc. Că așa te alegi cu ea, tristețea, de plictiseală. Că și pojarul se face pentru că pielea se plictisea fără bube. Și, nu, tristețea nu trece cu mesaje motivaționale, nici cu lămâie și ginseng, c-un duș fierbinte sau rece; am încercat. Și mie nici nu-mi place tristețea, prefer râsul și sminteala în locul ei, dar, uneori, se-ntâmplă să fiu tristă. Ca de exemplu acum.
Această
operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons
Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.
Lasă un răspuns