Stau față-n față
 și-și povestesc 
istoria. 
Înfipți în 
Alpii bavarezi 
aruncă peste munți 
acorduri wagneriene 
căutându-și stăpânul
 ascuns în 
apele împrejurimilor. 
Și Ludwig
 îi simte.
 Aplecat 
pe spatele 
Alpilor, 
îmbătrânit 
de vânturile 
vieții, 
nu vrea să accepte
 izolarea. 
E drumul artei 
și nu poate fi barieră. 
Nici chiar 
zăpada timpurie
 nu poate topi
 acordurile. 
La pas, 
caleașca străbate
 aleea regilor. 
Pădurea stă de veghe
 privind în
 unduitul lacului. 
Marienbrücke se leagănă
 în ritmuri de cascade. 
 E mândru 
Neuschwanstein,
 de gheață parcă
 și nu te lasă 
să te apropii,
 iar Hochschwangan 
încurajează noblețea 
cristalizând 
prin ochi de sticlă
 trecutul și prezentul.