Beția sublimă dansează,
venerând nuditatea lăuntrică.
 
Straniile lumini astrale,
înțesate de nervozitate,
dezvelesc somptuoase tablouri
cu înșelătoare  ispite.
 
Impulsurile felurite savurează otrava…
 
Demonul curiozității
picură-n suflet frământări ideatice.
 
Gândul înfiorat
de porniri freudiene mistifică
(asociază drama inspirației
cu drama cărnii) ,
se întrepătrunde-n lanțul vicios
al căutărilor înfrigurate
cu pasiunilor clocotitoare,
crescute-n lava fierbinte a vulcanilor.
 
Dezamăgirile însângerate răscolesc,
zbuciumă și trec în amăgire…
Obiectele venerate în stranietatea demonică
nimicesc sufletul.
 
Numai tensiunea chemărilor înalte
descoperă izvoarele
ce duc spre profunzime
frumusețea cuvintelor.

–