„Mătușa Sidonia nu avea iubiți, ci amanți. Tot mai tineri, cum ți-am mai zis. Odată mi-a povestit, cu mult haz, că s-a dus la un medic să-i dea ceva pastile pentru a-i crește pofta, nu mai prea simțea mare plăcere cînd făcea sex. Medicul i-a dat pastile, ea le-a luat și apoi a vomat vîrtos de i-a căzut proteza în budă. Avea mult umor, mătușa Sidonia, ironie și chiar autoironie. Era și darnică, altruistă. Avea însă un cusur care-mi întorcea stomacul pe dos. Îmi dădea să mănînc din aceeași farfurie, una singură pentru orice fel de preparat, pe care nu o spăla niciodată! La fel proceda și cu farfuria ei. Și nu mă lăsa nici pe mine să le spăl, e o tîmpenie, numai noi mîncăm din ele, nu-i nici o problemă, lasă-le dracului nespălate, nu fă pe minorosița! Așa ceva nu mai văzusem în viața mea, clar că și prin creierașul mătușii Sidonia zburda o păsărică trăsnită. Mă apuca scîrba și refuzam să mănînc. Mîncam la bistrou unde, paradoxal, totul sclipea, totul trebuia spălat minuțios, să strălucească de curățenie. Iar acasă, o adevărată nebunie cu aceleași farfurii îngroșate de nespălare, greu mirositoare… Iar chestia cu farfuriile nespălate se petrecea și cu iubiții ei și cu cei veniți în vizită. Erau serviți din farfurii care arătau de parcă fuseseră descoperite într-un sit arheologic, pline cu depuneri colorate de sedimente pe suprafața lor, chiar dacă în dulapul din bucătărie se găseau destule farfurii de diverse mărimi, niciodată folosite. Doar praful ce se mai așeza pe ele. Eu, cînd eram singură, le foloseam apoi le spălam bine, le ștergeam temeinic și le puneam la loc, întotdeauna sub cele existente ca să nu fiu cumva, întîmplător, descoperită de mătușa Sidonia.

 Cauza plecării mele de la mătușa Sidonia fusese una în care întîmplarea jucase un rol de-a dreptul hidos. Mă speriasem de moarte. În fond, încă eram un copil, abia împlinisem 16 ani…“

 

În dimineața aceea de duminică, Gudrun avu poftă de o porție de spagetti. Mătușa Sidonia plecase devreme la bistrou, iar noul ei iubit încă dormea. Era un tinerel pe care Gudrun îl cunoscuse, scurt, doar cu o seară înainte, cînd venise pentru prima oară în apartament. Un tînăr în jur de vreo 23 de ani, înalt și subțirel, cu o față prelungă, cabalină și o claie de păr negru pe cap. Gudrun a dat mîna cu el, i-a zîmbit convențional, fără să-i rețină numele ori prenumele, apoi s-a scuzat și s-a retras în camera ei. Cei doi au băut și au rîs copios o vreme. În cele din urmă s-au retras în dormitor și au dat drumul muzicii, să le acopere gemetele mai mult ori mai puțin senzuale…

Gudrun își amesteca într-un bol bulion de roșii cu mai multe linguri de pesto, după ce într-altul rase o porție de parmezan sub forma unui mic munte cu vîrf ascuțit, cînd se pomeni cu tînărul iubit al mătușii în bucătărie. Avea pe el doar un chiloțel roșu, nimic altceva. Bună dimineața, bunăciuneo, croncăni tinerelul, hai să-mi dai un pupic. Gudrun pufni în rîs. Mai bine ai lua ceva pe tine, zise. Ba, mai bine te-aș lua în brațe puțintel, croncăni mai departe tinerelul și mai făcu cîțiva pași spre ea rînjind a zîmbet. Gudrun se dădu doi pași înapoi, atinsă de-o pală de neliniște. Vorbești aiureli, băiete, mai bine te-ai întoarce în dormitor… Corect, puișor! Ne întoarcem amîndoi în dormitor și pînă revine baba ne facem de cap. Am putea și aici, pe masa din bucătărie, e la-ndemînă și chiar e mai practic. O poziție pe care poate nu o cunoști, eu sînt pregătit să te învăț și-o să-ți placă al naibii de mult. Rîse de cîteva ori și mai înaintă un pas. Atunci Gudrun descoperi, cu un amestec de spaimă și amuzament, că tinerelului îi ieșise sulacul din chiloței într-o erecție măiastră, aprigă, de-o vîrtoasă aroganță, gata să-i plesnească. Începu o mișcare lentă și tensionată în jurul mesei, Gudrun cu spatele, ochi în ochi cu tinerelul, precum doi boxeri înainte de luptă. Cînd ajunseră în dreptul aragazului, tinerelul începu să-și ruleze chiloțeii roșii pentru a-și dezveli întreaga măreție. Nu mai scapi, puișor, zise, ar fi bine să nu te zbați, să nu mă obligi să te pocnesc! Ultimul cuvînt declanșă furia fetei. Apucă, instinctiv, dintr-o mișcare, oala în care fierbeau peste doi litri de apă și o vărsă toată peste pîntecul tinerelului și peste sulacul învîrtoșat. Un adevărat vulcan furios care-și azvîrle lava nimicitoare. 

Urletul tînărului zgudui toată mobila din bucătărie, înainte să cadă ca o cîrpă peste gresia udă. Rămase nemișcat. Leșinase. Gudrun se panică. Dacă moare? Dacă a murit deja? Își adună lucrurile în grabă. Va părăsi definitiv locuința mătușii Sidonia. Oricum avea deja acest gînd… Să cheme salvarea? Nu, i s-ar pune prea multe întrebări incomode. Mai bine trece pe la bistrou și îi povestește totul mătușii Sidonia. Așa a și făcut. Mătușa a ascultat-o fără s-o întrerupă. Chipul i se înăsprea și înroșea în același timp. Furia începea să clocotească în ea. Un jeg, șuieră mătușa după ce Gudrun termină de povestit, bine i-ai făcut. Nu te speria, nu moare el din asta. Îl lăsăm să zacă, pînă mă întorc acasă… Dacă, totuși, a murit? șopti Gudrun. N-a murit pramatia dracului, îi zise ferm mătușa Sidonia, nemernicii nu pier așa de ușor. Și sînt puzderie de nemernici, ai cunoscut și tu unul acasă la tine. Rezolv eu problema, tu pleacă liniștită. Și nu uita, la mine ai oricînd ușa deschisă, poți reveni cînd dorești, de cîte ori te vei afla la anaghie.