Vântul se-oprește, pădurea tresare,
Și frunzele șoptesc un nume uitat.
O umbră subțire prin ramuri dispare,
Un chip nevăzut în vis desenat.
Sub stejarul cel vechi, unde timpul se frânge,
Un susur de ape murmură blând.
O rază albastră din frunze se stinge,
Și-n aer rămâne doar dorul plăpând.
Poetul tresare—e vis sau chemare?
E umbră, e șoaptă sau doar amintiri?
Dar vântul aduce un dor care doare,
Iar noaptea ascunde străvechi regăsiri.
Lasă un răspuns