15 Aprilie – Ziua Mondială a Artei

Într-un oraș care ar trebui să respire cultură, liniștea devine un semn de întrebare…

Ziua de 15 aprilie marchează, în întreaga lume, sărbătoarea artei în toate formele sale – de la pictură și literatură, la teatru, muzică și expresii contemporane. Este o zi dedicată creativității, dialogului cultural și valorilor care dau identitate unei comunități. Nu întâmplător, această dată este legată de numele lui Leonardo da Vinci, simbol universal al spiritului artistic și al geniului creator.

Și totuși, la Bistrița, această zi pare să treacă aproape neobservată. În locul unei efervescențe culturale, orașul este cuprins de o liniște apăsătoare, ca și cum arta însăși ar fi fost împinsă într-un colț de umbră. Este o tăcere care contrastează dureros cu bugetele consistente alocate culturii locale – bugete care, cel puțin pe hârtie, ar trebui să susțină viața artistică a orașului.

Centrul Cultural Municipal Bistrița pare să fi intrat într-o stare de amorțire prelungită. Activitățile sunt rare, inițiativele aproape inexistente, iar pulsul cultural al orașului bate din ce în ce mai slab. Această stare de fapt pare convenabilă pentru administrația locală, în condițiile în care semnalele venite din presă sunt ignorate sistematic – atât de executiv, cât și de consilierii locali.

În contrast, pe rețelele de socializare circulă un film care readuce în discuție o altă viziune asupra orașului – aceea din perioada fostului primar Ovidiu Crețu. Este o evocare a unei etape în care Bistrița părea să-și redescopere identitatea, să-și pună în valoare patrimoniul și să-și deschidă porțile către turiști. 

Privind însă spre prezent, imaginea este cu totul alta. Plăcuțele breslelor, simboluri ale tradiției meșteșugărești, sunt uitate sau deteriorate. Pasajele – unele chiar în apropierea primăriei – poartă semnele nepăsării. Casele încărcate de istorie sunt lăsate în paragină, iar repere culturale importante, precum locuința poetului național Andrei Muresanu sau fostul Cinematograf „23 August”, devin martori tăcuți ai degradării.

Este greu de înțeles cum un burg medieval cu o identitate atât de puternică pare astăzi să-și uite propriile rădăcini. Bistrița, care altădată își afirma frumusețea și istoria cu mândrie, pare acum prinsă într-o stare de resemnare.

Și poate că, în această zi dedicată artei, cel mai potrivit simbol al stării de spirit devine privirea gravă și interogativă a lui Andrei Mureșanu – cel care a dat glas unei națiuni, dar care astăzi pare să privească, din tăcere, spre un oraș ce ezită să-și mai asculte propriul cântec.

Ziua Mondială a Artei ar trebui să fie un prilej de celebrare, dar și de reflecție. Pentru că acolo unde arta tace, comunitatea începe să-și piardă sufletul.