un ritual al blestemelor care nu se mai despart de trup
al blestemelor care nu se mai descâlcesc dintre degetele voastre
Ochi care nu se despart de spurcăciuni nu pot vedea orizontul ca pe o salbă gingașă de mărgele
nu blugii pe care-i purtați sunt de vină
nici puloverele cumpărate de la second hand sau primite cadou după o noapte de sex cu octogenarii
nici tatuajele de prost gust făcute de fițele de și mai proastă reputație fete corigente de-a lungul anilor la dirigenție
ci
starea falsă de fericire pe care o afișați precum o cămașă prea strâmtă sau prea largă sub care îngrămădite stau durerile - cel mai devastator pericol pe care mi-l pot imagina.
Răspunde-i lui antipoem – NösnerlandAnulează răspunsul