Semnul

Aerul tâmp pe care îl are aventura pe o astfel de vreme
la orice mișcare sângele îţi sună în corp ca un șirag de bănuți de aur.
Apoi gândul: dacă ar folosi la ceva ca sânii tăi să aibă ferestre
sau oricum un fel de lucarne. Ultimul etaj
al spitalului de boli profesionale cu o mică înclinație
deasupra unei petale galbene.
Din loc în loc câte o mână grăsulie iese prin spărturile gardului
şi odihnește întinsă pe trotuar.
Așadar reîmprospătarea memoriei: – Voi ridica din stirpea ta
un abur subțire nu va face nici un rău
ci bun ca o știre falsă.
„Spălătură sfântă” iată-ţi chipul decupat
într-o blăniță de șoarece.
Păstrează semnul: când soarele răsare deasupra măcelăriei
şi-i de aceeași culoare cu pântecele peștelui oceanic
la fel de bine auzi cu urechea din carne de șold
cât cu urechea din carne de cap.