Tinere, orice ți-aș spune acum, nu te va face să te simți mai bine. Iubești pe cineva care nu te iubește, uiți că sentimentul acesta, iubirea, ar trebui să fie reciproc. Altfel, nu e iubire, e boală. Nu vreau să crezi că iau în râs durerea ta. Cu siguranță te măcina dacă ți-ai spus păsul unei necunoscute. Și bine ai făcut. Am să-ți spun si eu o poveste. Poate plictisitoare. La asta suntem pricepuți, noi bătrânii, să spunem povești și să fim plictisitori. 

Când a ajuns în orășelul în care luase repartiție după terminarea facultății, oraș despre care nu știa mai nimic, s-a simțit ca un extraterestru. Oamenii întorceau capul după ea pe stradă și râdeau de hainele ei venite dintr-o lume pe care nu o cunoșteau. Era diferită, nimeni nu se îndoia de asta, cu atât mai puțin ea. O îngrozea gândul că va trebui să supraviețuiască în acea lume trei ani, atăt dura stagiatura. Nu prea aveai unde te distra, exista un cinematograf, relativ modern, dar cu filme proaste. În centrul orașului, pe strada principală, era un restaurant, deși este mult spus, cu o terasă largă care se întindea până pe trotuar, plină ochi la orice oră. Avea, foarte curând, să înțeleagă că mulți dintre colegii ei frecventau acea terasă după ce ieșeau de la serviciu. Practic era locul în care ei socializau. Ca nou apărută în oraș stârnise interesul bărbaților de toate vârstele care, cum îți spuneam, erau pe terasa aceea la orice oră. Bine, nu era singura nou apărută în oraș erau mulți stagiari, dar, pentru ce vreau eu să-ți spun, nu are relevanță. Ajunseseră să pună pariuri, devenise un concurs între ei, iar ea era motivul acestui concurs și asta a făcut-o să îi displacă și mai mult. Erau atât de încrâncenați în întrecerea lor, încât recurgeau la tot ce se pricepeau. Într-o dimineață de duminică, era vară, la ușa ei a sunat cineva și, când a deschis ușa, primul lucru pe care l-a văzut a fost o pulpă de porc afumată din spatele căreia zâmbea un tip care s-a gândit că sigur o va impresiona. În fine, nu toți erau dispuși să-i accepte refuzul fără să riposteze, unul dintre ei chiar a aruncat cu roșii după ea pe stradă. Se simțea hărțuită. Jocul acesta devenise ușor grotesc. Nimic din ce făceau ei nu o putea convinge că ar avea vreo legătură cu iubirea. Mai degrabă era o boală.

Făcea multe delegații la București, așa era atunci mergeai cu tot felul de situații la centrală, așa se numea. Într-o astfel de zi s-a întâlnit cu un fost coleg. Întâmplarea a făcut să vină el în locul celui care venea de obicei. I-a bucurat revederea și au petrecut  împreună cele câteva ore pe care le aveau la dispoziție. Nu se mai văzuseră de ceva vreme. Au vorbit vrute și nevrute, apoi a plecat fiecare în orașul lui. A doua zi el a sunat-o la serviciu și așa a început iubirea lor. Niciodată nu s-au întrebat ce s-a întâmplat, de fapt, în acele câteva ore mai mult decât în toți anii de când se știau. Toate principiile li se duseseră pe apa sâmbetei cât a durat nebunia asta. Pentru că a fost o nebunie. Nu le păsa de nimeni și nimic, nu se întrebau ce va urma, dacă va urma, nici nu conta dacă avea sau nu avea un viitor iubirea lor, trăiau clipa, se iubeau și atăt. Și erau fericiți. Până într-o zi. Cum începuse așa avea să se sfârșească, peste noapte. Pur și simplu s-a sfârșit. Practic, a fost rațiunea cea care i-a trezit la o realitate pe care niciunul dintre ei nu o mai putea ignora. Dacă au suferit? Iubirea aceea nebună a fost un colac de salvare, a fost un izvor cu apă vie, le-a dat puterea să se întoarcă la viețile lor. Dacă nu s-ar fi întâlnit unul pe altul atunci, în exact momentul în care amândoi aveau nevoie disperată de iubire, viețile lor ar fi urmat alt curs. A fost întâmplarea sau poate destinul. Nu poți explica iubirea și nici nu o poți justifica, dar sensul iubirii este să te transforme, să te facă mai bun. Pe ei i-a făcut mai înțelepți.

Ce vreau eu să spun de fapt este că iubirea nu vine cu forța, nici când o chemi și nici așa cum ți-o imaginezi, ci vine când și cum vrea ea. Vine când nu te aștepți. Și dacă ești norocos poți face parte dintr-o poveste. Dar nu există nicio garanție că vei fi și fericit. Viața e plină de surprize care te pot lua de pe picioare. Uneori te pune în situația de a alege între iubire, cu orice risc, și rațiune, cu riscul de a pierde iubirea. Indiferent ce vei alege într-un astfel de moment, trebuie să-ți asumi, pentru că, așa cum spunea mama mea, capul face, capul trage. Nimeni nu poate decide în locul tău. Nu există excepții de la regula aceasta, dacă este ea o regulă. Nu știu ce sfat mai bun să-ți dau. Așa că, tinere, nu mai sta aici pe banca asta lângă mine. Aici nu ai să găsești iubirea, nu azi. Poate este pe altă bancă, poate este în alt parc, poate este la prima trecere de pietoni. Oriunde ar fi ai s-o găsești și ea are să te găsească pe tine. Iubirea nu vine când o chemi, vine când vrea ea și, crede-mă, vine. Nu trebuie decât să vrei să o primești. Dar iubirea, dacă nu este reciprocă, chiar și nebună, nu este iubire, este boală.